luni, 19 iulie 2010

Şi am plecat hai-hui prin ţară

În fiecare an, cam din primăvară, încep să mă gândesc la vacanţa de vară, la locurile noi pe care aş vrea să le vizitez, la cât de minunat şi relaxant e să porneşti hai-hui prin lume, trecând prin cele mai diverse experienţe şi cunoscând fel de fel de oameni. Cu cât sunt mai îndepărtate destinaţiile cu atât nerăbdarea mea creşte şi îmi imaginez că acolo, în locul nou pe care am să îl descopăr, am să găsesc a opta minune a lumii, care mă aşteaptă tocmai pe mine.

Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea când într-o aparent banală excursie de sâmbătă am nimerit într-un loc atât de minunat, de special şi de...aproape de Bucureşti, încât şi acum mă mai gândesc cu plăcere la el şi nu ezit să îl recomand cu căldură oricui. Implică un castel, o poveste tristă, mult Grigorescu, oameni care vorbesc cu sufletul, munţi, pădure, pe scurt...Câmpina. Da, chiar Câmpina!

Nu ştiam mare lucru despre acest oraş, decât că este în drumul spre Sinaia şi deşi am fost de atâtea ori la munte, până de curând nu m-am oprit niciodată în Câmpina.

Primul loc pe care l-am vizitat a fost casa memorială Nicolae Grigorescu. Nu ştiu nici acum ce m-a impresionat mai mult: picturile de pe pereţi, obiectele personale ale pictorului, casa în sine cu geamul spre grădină, prin care pictorul îl privea pe Ghiocel (boul său) cum îl invita să îl picteze sau poveştile pline de tâlc ale ghidului. Toate la un loc fac din acest muzeu un must-see (http://www.foton.ro/foton/web/webdesign/artmuseum/html/mmcampina.html).

A doua oprire: castelul Iuliei Haşdeu. Atipic. Pur şi simplu diferit de tot ce am vazut până acum. După moartea prematură a Iuliei (la 18 ani, în urma unei boli de plămâni), părinţii, cu inima frântă de durere, poate şi de vina de a fi ridicat atât de sus ştacheta chiar şi pentru un copil genial şi precoce, au construit un adevărat castel în încercarea de a intra în legătură cu sufletul acesteia. Unii spun că au reuşit, alţii sunt mai sceptici. Oricum ar fi, vă invit să vă convingeţi singuri. Şi neapărat să va uitaţi în oglinzile paralele!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu