Într-o frumoasă zi de toamnă, când un soare blând mângâia frunzele de culoarea chihlimbarului, am fost într-unul din locurile foarte speciale ale Bucureştiului...cimitirul Bellu. Poate vi se pare cam morbidă o astfel de plimbare dar vă asigur că nu e. Cimitirul Bellu este un loc încărcat de istorie, unde arta se întâlneşte cu ştiinţa. 
Amenajat într-o grădina mare, apartinând baronului Barbu Bellu (1825-1900), cimitirul a început să funcţioneze în septembrie 1858, măsurând în prezent circa 28 de hectare. Aici se odihnesc unul, lângă altul, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, George Coşbuc, George Călinescu şi mulţi alţii, scriitori, pictori, actori, oameni care au marcat, fiecare în felul lui, destinul şi evoluţia ţării noastre. Fără să vrei, păşeşti cu grijă printre morminte că să nu le tulburi somnul.
Sunt multe poveşti în cimitirul Bellu. Una dintre ele este cea a doi fraţi, frate şi soră, care, atunci când erau foarte mici, au fost despărţiţi, unul plecând în Franţa iar celălalt rămânând în România. După mulţi ani, cei doi s-au întâlnit la Paris şi fără să ştie de gradul lor de rudenie s-au îndrăgostit nebuneşte unul de celălalt şi s-au căsătorit. Întorşi în ţară, au aflat, nu se ştie exact cum, că sunt fraţi. Înnebuniţi de durere şi disperare s-au sinucis. Aceasta este povestea monumentului funerar din faţa cavoului familiei Poroineanu, ce reprezintă o femeie întinsă pe pat şi un barbat îngenunchiat lângă ea.
Amenajat într-o grădina mare, apartinând baronului Barbu Bellu (1825-1900), cimitirul a început să funcţioneze în septembrie 1858, măsurând în prezent circa 28 de hectare. Aici se odihnesc unul, lângă altul, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, George Coşbuc, George Călinescu şi mulţi alţii, scriitori, pictori, actori, oameni care au marcat, fiecare în felul lui, destinul şi evoluţia ţării noastre. Fără să vrei, păşeşti cu grijă printre morminte că să nu le tulburi somnul.
Sunt multe poveşti în cimitirul Bellu. Una dintre ele este cea a doi fraţi, frate şi soră, care, atunci când erau foarte mici, au fost despărţiţi, unul plecând în Franţa iar celălalt rămânând în România. După mulţi ani, cei doi s-au întâlnit la Paris şi fără să ştie de gradul lor de rudenie s-au îndrăgostit nebuneşte unul de celălalt şi s-au căsătorit. Întorşi în ţară, au aflat, nu se ştie exact cum, că sunt fraţi. Înnebuniţi de durere şi disperare s-au sinucis. Aceasta este povestea monumentului funerar din faţa cavoului familiei Poroineanu, ce reprezintă o femeie întinsă pe pat şi un barbat îngenunchiat lângă ea.
Un alt monument funerar deosebit este cel al Iuliei Haşdeu, considerat unicat mondial, construit de Ion Georgescu conform indicaţiilor precise date de Bogdan Petriceicu-Haşdeu. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu